cetona
CETÓNĂ, cetone, s.f. Nume generic dat unor compuşi organici, care se obţin mai ales prin oxidarea alcoolilor secundari, a hidrocarburilor etc. întrebuinţaţi în sinteza multor substanţe organice. – Din fr. cétone.
CETÓNĂ s. f. denumire dată unei clase de compuşi organici obţinuţi prin oxidarea alcoolilor secundari sau a hidrocarburilor. (< fr. cétone)
cetónă s. f., g.-d. art. cetónei; pl. cetóne
CETÓN//Ă ~e f. Grup de compuşi organici, cu miros caracteristic, întrebuinţaţi în sinteza unor substanţe organice. /<fr. cétone
CETÓNĂ s.f. Nume care înglobează anumiţi compuşi organici, rezultaţi în general prin oxidarea alcoolilor secundari sau a hidrocarburilor. [< fr. cétone].