cetera
CETERÁ, céter, vb. I. (Reg.) 1. Intranz. A cânta din ceteră, p. ext.. din alt instrument muzical sau din gură. 2. Tranz. Fig. A bate pe cineva la cap; a plictisi, a sâcâi. – Din ceteră.
CÉTERĂ, ceteri, s.f. (Reg.) Vioară. – Lat. cithera (= cithara).
CÉTERĂ s. v. scripcă, vioară, violină.
ceterá vb., ind. prez. 1 sg. céter, 3 sg. şi pl. céteră
céteră s. f., g.-d. art. céterii; pl. céteri
CÉTER//Ă ~e f. reg. Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanţă, pe care sunt întinse patru coarde, ce vibrează când sunt atinse cu arcuşul (sau sunt ciupite); scripcă; vioară. /<lat. cithera
A CETERÁ céter pop. 1. intranz. înv. A cânta din ceteră (sau din alt instrument cu coarde). 2. tranz. pop. 1) (persoane) A deranja întruna şi insistent cu acelaşi lucru; a pisa; a necăji; a plictisi. 2) (hăituri, colinde etc.) A spune pe de rost, expresiv şi cu intonaţie adecvată; a declama; a recita. /Din ceteră
cetéră (-re), – 1. (Înv.) Citolă. – 2. (Trans.) Vioară. – Var. ceateră, ce(a)tără. Lat. cithera (Puşcariu 250; Candrea-Dens., 323; REW 1953; DAR); cf. it. cet(e)ra. Este dublet. de la chitară (var. ghitară), s.f., din ngr. ϰιυάρα, sau din it. chitarra (mr. chithară), şi de la ţiţeră, s.f. (Trans., vioară), din mag. citera (Cihac, II, 488). – Der. cetera, vb. (Trans., a cînta la ceteră sau vioară; Mold., a molesta a importuna, a deranja), cf. Philippide, ZRPh., XXXI (1907), p. 303; ceteraş, s.m. (Trans., violonist, muzicant), din mag. citerás; chitarist, var. ghitarist, s.m. (persoană care cîntă la chitară).