ceruza
CERÚZĂ s.f. Carbonat natural de plumb, alb sau cenuşiu, cu luciu diamantin, folosit mai ales la prepararea vopselelor; alb de plumb. – Din fr. ceruse, lat. cerussa.
CERÚZĂ s. v. condei, creion.
CERÚZĂ s. v. alb de plumb.
CERÚZĂ s. f. carbonat bazic de plumb, foarte otrăvitor, folosit la prepararea vopselelor albe; alb de plumb. (< fr. céruse, lat. cerussa)
cerúză s. f., g.-d. art. cerúzei
CERÚZĂ f. 1) Carbonat bazic de plumb întrebuinţat, mai ales, la prepararea unor vopsele albe. 2) Alb de plumb. /<lat. cerussa, fr. céruse
CERÚZĂ s.f. Carbonat bazic de plumb, foarte otrăvitor, folosit la prepararea vopselelor albe; alb de plumb. [< fr. céruse, cf. lat. cerussa].