certozin
CERTOZÍN s. m. 1. călugăr al unui ordin din Alpii francezi. 2. (fig.) om retras, singuratic. (< it. certosino)
certozín s. m., pl. certozíni
CERTOZÍN s.m. Călugăr al unui ordin întemeiat în 1084 de San Bruno în Alpii francezi. ♦ (Fig.) Om retras, singuratic. [< it. certosino, cf. Certosa – nume italian al mănăstirii la Grande Chartreuse].