certitudine
CERTITÚDINE, certitudini, s.f. Siguranţă, încredere deplină (în ceva sau în cineva). – Din lat. certitudo, -inis.
Certitudine ≠ dubiu, incertitudine
CERTITÚDINE s. 1. v. convingere. 2. v. siguranţă.
CERTITÚDINE s. f. siguranţă, convingere, încredere deplină. (< fr. certitude, lat. certitudo)
certitúdine s. f., g.-d. art. certitúdinii; pl. certitúdini
CERTITÚDIN//E ~i f. Caracter cert; convingere fermă; siguranţă. ~ea că va veni. /<lat. certitudio, ~inis
CERTITÚDINE s.f. Siguranţă, neîndoială, încredere deplină. [Cf. fr. certitude, lat. certitudo].