certare
CERTÁRE, certări, s.f. (Înv.) Acţiunea de a (se) certa; mustrare; sfadă. – V. certa.
CERTÁRE s. v. condamnare, osândă, osân-dire, pedeapsă, pedepsire.
CERTÁRE s. 1. dojenire, mustrare, (livr.) apostro-fare, (pop.) sfădire. (~ cuiva.) 2. v. ceartă.
certáre s. f., g.-d. art. certării; pl. certări