cersit
CERŞÍT s.n. Faptul de a cerşi; cerşetorie. – V. cerşi.
CERŞÍT s. cerşeală, cerşetorie, milogeală, milogit, (rar) cerşetorit, (înv. şi reg.) prosteală, (arg.) mangleală. (Umblă cu ~ul.)
cerşít s. n.
CERŞÍT n. v. A CERŞI. ♢ A umbla cu ~ul a duce o viaţă mizeră. /v. a cerşi