cersetor
CERŞETÓR, -OÁRE, cerşetori, -oare, s.m. şi f. Persoană care cere de pomană. [Var.: cerşitór – oáre s.m. şi f.] – Cerşi + suf. -tor.
CERŞETÓR s. milog, (pop.) sărac, (înv. şi reg.) calic, mişel, (Transilv. şi Bucov.) colduş, (arg.) manglitor.
cerşetór s. m., pl. cerşetóri
CERŞET//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care cerşeşte; calic; milog. /a cerşi + suf. ~tor