cernit
CERNÍT1 s.n. (Rar) Cernire. – V. cerni.
CERNÍT2, -Ă, cerniţi, -te, adj. 1. De culoare neagră. ♦ (Despre haine) Negru, de doliu. 2. (Despre oameni) Care poartă doliu. 3. Fig. Mâhnit, îndurerat, trist; posomorât, mohorât. – V. cerni.
CERNÍT s. v. înnegrire.
CERNÍT adj. v. înnegrit, negru.
CERNÍT adj. 1. v. îndoliat. 2. îndoliat, negru. (Haine ~.)
cernít s. n.