ceriu
CÉRIU s.n. Element chimic, metal moale, ductil şi strălucitor, folosit, în aliaj cu lantan şi fier, la fabricarea pietrelor de brichete, a gloanţelor şi a proiectilelor. – Din fr. cérium.
CÉRIU s. n. metal strălucitor, moale şi ductil, din familia lantanidelor. (< fr. cérium)
cériu s. n. [-riu pron. -riu], art. cériul; simb. Ce
CÉRIU n. Metal moale, lucios, întrebuinţat în aliaje, la fabricarea pietrelor de brichetă, a gloanţelor şi proiectilelor trasoare etc. [Sil. ce-riu] /<fr. cérium
CÉRIU s.n. Metal strălucitor, moale şi ductil din familia pământurilor rare. [Pron. -riu. / < fr. cérium < Ceres – zeiţa agriculturii la romani].