ceremonie
CEREMONÍE, ceremonii, s.f. Ansamblu de reguli, de forme exterioare, protocolare, obişnuite la solemnităţi; paradă, solemnitate, fast. ♦ Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfăşurarea unei solemnităţi. ♦ Totalitatea formelor de politeţe folosite în relaţiile dintre membrii societăţii. ♦ Formă exterioară a unui cult (religios); slujbă. [Var.: (Înv.) ţeremónie s.f.] – Din pol. ceremonia, fr. cérémonie, lat. caerimonia.
CEREMONÍE s. 1. v. ceremonial. 2. v. solemnitate. 3. v. pompă. 4. v. paradă. 5. v. serviciu.
CEREMONÍE s. f. formalitate (de protocol) la oficierea unui act solemn; solemnitate. ♢ formă exterioară a unui cult (religios). ♢ ansamblul regulilor de politeţe, prescrise în raporturile dintre membrii unei societăţi, sau grupări sociale. (< fr. cérémonie, lat. caeremonia)
ceremoníe s. f., art. ceremonía, g.-d. art. ceremoníei; pl. ceremoníi, art. ceremoníile
CEREMONÍ//E ~i f. 1) Sărbătoare solemnă; solemnitate. ~ nupţială. ♢ ~ religioasă serviciu divin. 2) Eveniment solemn care se desfăşoară după anumite reguli. 3) Respectare exagerată a convenienţelor; etichetă excesivă. Ţinută de ~. ♢ Cu ~i în mod prea festiv. Fără ~i simplu; familiar. [Art. ceremonia; G.-D. ceremoniei; Sil. -ni-e] /<fr. cérémonie, lat. caerimonia
CEREMONÍE s.f. Formalitate (mai ales de protocol) care se foloseşte la oficierea unui act solemn; solemnitate. ♦ Forma exterioară a unui cult (religios); slujbă. ♦ Ansamblul formelor de politeţe, uzitate în raporturile dintre membrii unei societăţi sau grupări sociale. [Gen. -iei. / < fr. cérémonie, cf. lat. ceremonia].
ceremoníe (-íi), s.f. – Paradă, fast, etichetă. – Var. ceremónie, ţeremonie, ţerimonie, toate înv. – Mr. ţirimone. Lat. caerimonia, it. cerimonia (sec. XVII), în parte prin intermediul pol. ceremonia, cerymonia (intermediarul rus., propus de Sanzewitsch 211 şi DAR, nu este posibil, avînd în vedere data); cf. ngr. τσερεμονία, alb. čeremonie, bg. ceremonija. – Der. ceremonial (var. ţeremonial), s.n. (totalitatea regulilor sau formelor de etichetă întrebuinţate la o ceremonie); ceremonios, (var. ţeremonios), adj. (care se comportă cu politeţe, solemn).