cerculet
CERCULÉŢ, cerculeţe, s.n. 1. Diminutiv al lui cerc; cercuşor. 2. (Mai ales la pl.). Fiecare dintre cutele (înguste, cusute) care se fac ca garnituri la rochii, la bluze etc.; cercurel. – Cerc + suf. -uleţ.
CERCULÉŢ s. cercuşor.
cerculéţ s. n., pl. cerculéţe