cercuitor
CERCUITÓR, cercuitori, s.m. Persoană care face sau pune cercuri (la butoaie). – Cercui + suf. -tor.
cercuitór s. m., pl. cercuitóri
CERCUITÓR ~i m. Persoană care face sau pune cercuri la vasele cu doage. [Sil. -cu-i-] /a cercui + suf. ~tor