cercuire
CERCUÍRE, cercuiri, s.f. Acţiunea de a cercui; cercuială. – V. cercui.
CERCUÍRE s. cercuială, cercuit, legare, legat. (~ unui vas de lemn din doage.)
cercuíre s. f., g.-d. art. cercuírii; pl. cercuíri
CERCUÍRE, cercuiri, s.f. Acţiunea de a cercui; cercuială. – V. cercui.
CERCUÍRE s. cercuială, cercuit, legare, legat. (~ unui vas de lemn din doage.)
cercuíre s. f., g.-d. art. cercuírii; pl. cercuíri
Copyright (C) 2004-2011 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL, cu conditia pastrarii acestei note. dexonline.ro