cercetator
CERCETĂTÓR, -OÁRE, cercetători, -oare, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care cercetează. 2. S.m. şi f. Persoană care se ocupă cu cercetarea în domeniul ştiinţei sau al tehnicii; om de ştiinţă. ♢ Cercetător ştiinţific = funcţie în cadrul institutelor de cercetări ştiinţifice, în laboratoare etc.; persoană care are această funcţie. – Cerceta + suf. -ător.
CERCETĂTÓR s., adj. 1. s. om de ştiinţă, (înv.) scrutător. (Un remarcabil ~ în domeniul ...) 2. adj. v. atent.
cercetătór adj. m., s. m., pl. cercetătóri; f. sg. şi pl. cercetătoáre
CERCETĂT//ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană specializată în cercetări ştiinţifice; om de ştiinţă; investigator. ~ ştiinţific. /a cerceta + suf. ~ător
CERCETĂT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care ţine de cercetare; care cercetează; scrutător. Privire ~oare. /a cerceta + suf. ~ător