cercatura
CERCĂTÚRĂ, cercături, s.f. (Înv.) Control exercitat de stăpânire asupra strângerii birurilor prin concesionari. – Cerca + suf. -ătură.
cercătúră s. f., g.-d. art. cercătúrii; pl. cercătúri
CERCĂTÚRĂ, cercături, s.f. (Înv.) Control exercitat de stăpânire asupra strângerii birurilor prin concesionari. – Cerca + suf. -ătură.
cercătúră s. f., g.-d. art. cercătúrii; pl. cercătúri
Copyright (C) 2004-2011 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL, cu conditia pastrarii acestei note. dexonline.ro