cercator
CERCĂTÓR, -OÁRE, cercători, -oare, s.m. şi f. (Înv.) Persoană care face o încercare, o probă, o experienţă. – Cerca + suf. -ător.
cercătór s. m., pl. cercătóri
CERCĂTÓR, -OÁRE, cercători, -oare, s.m. şi f. (Înv.) Persoană care face o încercare, o probă, o experienţă. – Cerca + suf. -ător.
cercătór s. m., pl. cercătóri
Copyright (C) 2004-2011 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL, cu conditia pastrarii acestei note. dexonline.ro