cerber
CÉRBER, (2) cerberi, s.m. 1. (În mitologia greacă) Animal fabulos imaginat ca un câine cu trei capete, care stătea la porţile infernului şi păzea intrarea. 2. Fig. (Livr.) Paznic sever, exigent. – Din fr. cerbère, lat. cerberus.
CÉRBER s. m. 1. (mit.) câine cu trei capete care păzea intrarea în infern. 2. (fig.) paznic, gardian neînduplecat. (< fr. cerbère, lat. cerberus)
cérber s. m., pl. cérberi
CÉRBER ~i m. 1) (în mitologia greacă) Fiinţă imaginară reprezentată în chip de câine cu trei capete, care păzeşte poarta infernului. 2) fig. Paznic sever şi intransigent. /<lat. cerberus, fr. cerbere
CÉRBER s.m. 1. (Mit.) Câine cu trei capete care păzea porţile infernului. 2. (Fig.; liv.) Paznic neînduplecat, sever. [< fr. cerbère, cf. lat. Cerberus].