cerb
CERB, cerbi, s.m. Mamifer rumegător de pădure, de talie mare, zvelt, cu coarne bogat ramificate, cu coada scurtă (Cervus elaphus). ♢ Cerb lopătar = specie de cerb cu coarnele lăţite în formă de lopeţi şi cu corpul puternic (Cervus dama). – Lat. cervus.
CERB s. v. rădaşcă, răgace.
CERB s. (ZOOL.) 1. (Cervus elaphus) (Mold. şi Bucov.) plotun. 2. cerb-lopătar (Cervus dama) = (rar) dam.
cerb s. m., pl. cerbi
CERB2 ~i m. mai ales art. rar Vechi dans de ritual care simbolizează primăvara. /<lat. cervus
CERB1 ~i m. Mamifer erbivor rumegător, de talie mare, cu corpul zvelt, cu coarne lungi, ramificate, şi cu coadă scurtă. ~ lopătar. /<lat. cervus
cerb (-bi), s.m. – Mamifer rumegător de pădure, cu coarne bogate. – Mr. ţerbu, megl. ţerb. Lat. cervus (Puşcariu 339; Densusianu, Hlr., 105; Candrea-Dens., 306; REW 1850; DAR); cf. it., port., cat. cervo, prov. cer(v), fr. cerf, sp. ciervo. – Der. cerboaică (var. cerboaie), s.f. (femela cerbului); cerban, s.n. (nume de bou); cerbana, s.f. (nume de vacă); cerbar, s.m. (rădaşcă); cerbărie, s.f. (parc, rezervaţie pentru creşterea cerbilor); cerbeşte, adv. (ca cerbii). REW 1843 consideră că cerbar reprezintă direct lat. cĕrvārius.