cenzura
CENZURÁ, cenzurez, vb. I. Tranz. A aplica cenzura. ♦ Fig. A exercita un control asupra moravurilor. – Din fr. censurer.
CENZÚRĂ, cenzuri, s.f. 1. Control prealabil exercitat, în unele state, asupra conţinutului publicaţiilor, spectacolelor, emisiunilor de radioteleviziune şi, în anumite condiţii, asupra corespondenţei şi convorbirilor telefonice; organ care exercită acest control. 2. Demnitatea, funcţia de cenzor în vechea Romă. – Din lat. censura, fr. censure.
CENZÚRĂ s. f. 1. demnitatea şi funcţia de cenzor (1). 2. control exercitat de anumite organe ale unui stat asupra publicaţiilor, spectacolelor, emisiunilor şi, în timp de război, asupra corespondenţei trimise prin poştă; organ care exercită acest control. 3. funcţie psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconştient dorinţele neconforme cu convenţiile sociale. 4. critică, blam public. (< fr. censure, lat. censura)
CENZURÁ vb. tr. 1. a aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a interzice (o publicaţie). 2. (fig.) a supraveghea (moravurile). 3. a adopta o moţiune de cenzură. 4. a pronunţa o sancţiune împotriva cuiva; a blama, a dezaproba; a condamna. (< fr. censurer)
cenzurá vb., ind. prez. 1 sg. cenzuréz, 3 sg. şi pl. cenzureáză
cenzúră s. f., g.-d. art. cenzúrii; pl. cenzúri
CENZÚR//Ă ~i f. 1) Control (de stat) efectuat asupra presei, radioului, televiziunii, spectacolelor şi corespondenţei. 2) Organ oficial care exercită acest control. 3) (în Roma antică) Funcţie de cenzor. [G.-D. cenzurii] /<lat. censura, fr. censure
A CENZUR//Á ~éz tranz. (publicaţii, emisiuni, însărcinări etc.) A supune cenzurii. /<fr. censurer
CENZURÁ vb. I. tr. 1. A aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a opri, a interzice (o publicaţie). 2. (Fig.) A controla, a supraveghea (moravurile). [< fr. censurer, it. censurare].
CENZÚRĂ s.f. 1. (Ist.) Demnitatea şi funcţia de cenzor în vechea Romă. 2. Control exercitat asupra publicaţiilor şi tipăriturilor pentru a împiedica propagarea unor idei; organ care exercită acest control. 3. Funcţie psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconştient dorinţele neconforme cu convenţiile sociale. ♦ Critică, blam public. [< lat. censura, cf. it. censura, fr. censure].