cenzor
CÉNZOR, cenzori, s.m. 1. (În Roma antică) Magistrat care avea misiunea de a face recensământul persoanelor şi al averilor şi de a supraveghea moravurile publice. 2. (În unele state) Persoană aleasă de adunarea generală a unei societăţi comerciale pentru a face verificarea conturilor prezentate de administrator. 3. Persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi, a unei bănci etc. 4. Persoană însărcinată să asigure secretele de stat; persoană însărcinată cu cenzura (1). – Din fr. censeur, lat. censor.
CÉNZOR s. m. 1. magistrat în vechea Romă care efectua recensământul cetăţenilor şi al averilor acestora şi supraveghea moravurile. 2. persoană care are sarcina de a cenzura tipăriturile, publicaţiile, corespondenţa. 3. cel care verifică gestiunea unei întreprinderi, bănci, societăţi etc. (< lat. censor, fr. censeur)
cénzor s. m., pl. cénzori
CÉNZOR ~i m. 1) Persoană oficială care efectuează cenzura. 2) (în Roma antică) Magistrat care efectua recensământul cetăţenilor, controla finanţele şi supraveghea moravurile. 3) Persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi comerciale, a unei societăţi etc. /<fr. censeur, lat. censor
CÉNZOR s.m. 1. (Ist.) Magistrat în vechea Romă care efectua recensământul cetăţenilor şi al averilor acestora şi supraveghea moravurile. 2. Persoană care are sarcina de a cenzura tipăriturile, publicaţiile, corespondenţa etc. 3. Cel care verifică gestiunea unei întreprinderi comerciale, a unei societăţi etc. [< lat. censor, cf. it. censore, fr. censeur].