cenuroza
CENURÓZĂ, cenuroze, s.f. Boală parazitară, mai ales la oi, provocată de larva teniei şi localizată la creier; capie, căpială, căpiere. – Din fr. cenurose.
CENURÓZĂ s. (MED. VET.) capie, căpială, (pop.) răsfug. (Oaie bolnavă de ~.)
CENURÓZĂ s. f. boală produsă prin dezvoltarea cenurilor în diverse organe. (< fr. cénurose)
cenuróză s. f., g.-d. art. cenurózei; pl. cenuróze
CENURÓZĂ f. (mai ales la oi) Boală a animalelor domestice, provocată de cenuri şi localizată în creier, manifestată prin ameţeli, convulsii şi mişcări dezordonate; capie. /<fr. cénurose
CENURÓZĂ s.f. (Med.) Boală produsă prin dezvoltarea cenurilor în organismul uman sau animal. [< fr. cénurose].