castor
CÁSTOR, (1) castori, s.m., (2) s.n. 1. S.m. Mamifer rozător semiacvatic, lung de circa 85 cm, cu labele din spate palmate şi cu coada lăţită, care trăieşte în colonii, clădindu-şi cu măiestrie cuibul pe malul apelor; biber (Castor canadensis). 2. S.n. Blana castorului (1). ♦ Postav făcut din părul acestui animal. – Din fr., lat. castor.
CÁSTOR s. (ZOOL.; Castor) biber, (reg.) breb. (Blană de ~.)
cástor (animal) s. m., pl. cástori
cástor (blană, postav) s. n.
CÁSTOR2 n. Postav confecţionat din părul acestui animal. /<lat., fr. castor
CÁSTOR1 ~i m. 1) Mamifer rozător semiacvatic, cu blană preţioasă, care trăieşte în colonii; biber. 2) Blana acestui mamifer; biber. /<lat., fr. castor
CÁSTOR I. s. m. mamifer rozător semiacvatic care îşi face cuiburi pe marginea râurilor; biber. II. s. n. blana prelucrată a acestui animal. ♢ postav din păr de castor (I). (< fr., lat. castor)
CÁSTOR s.m. Mamifer rozător care trăieşte în colonii acvatice şi care îşi face cu multă măiestrie cuiburi pe marginea râurilor; biber. // s.n. Blana prelucrată a acestui animal. ♦ Postav făcut din păr de castor. [< fr., lat. castor].