castitate
CASTITÁTE s.f. Însuşirea de a fi cast; virtute, feciorie1, nevinovăţie. – Din lat. castitas, -atis.
CASTITÁTE s. 1. v. inocenţă. 2. v. virginitate.
castitáte s. f., g.-d. art. castităţii
CASTITÁTE s. f. însuşirea de a fi cast; neprihănire; feciorie. (< lat. castitas, it. castità)
CASTITÁTE s.f. Însuşirea de a fi cast; virtute; feciorie, nevinovăţie. [Cf. lat. castitas, it. castità].