castel
CASTÉL, castele, s.n. 1. Clădire mare, medievală, prevăzută cu turnuri şi cu creneluri, înconjurată de ziduri şi de şanţuri, care servea ca locuinţă seniorilor feudali; (astăzi) casă mare care imită arhitectura medievală. ♢ Expr. Castele în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice, iluzii deşarte. 2. (În sintagma) Castel de apă = construcţie specială (în formă de turn) care serveşte ca rezervor de apă. 3. Fiecare dintre construcţiile situate deasupra punţii superioare a unei nave. – Din lat. castellum. Cf. pol. k a s z t e l, it. c a s t e l l o.
Castel ≠ bojdeucă
CASTÉL s. (înv.) coştei. (Un ~ feudal.)
castél s. n., pl. castéle
CASTÉL ~e n. 1) (în evul mediu) Construcţie fortificată, prevăzută cu turnuri şi creneluri, în care locuiau seniorii feudali. 2) Casă mare şi luxoasă, construită în stil medieval. ♢ ~ de apă rezervor pentru acumularea şi distribuirea apei. /<lat. castellum
CASTÉL s. n. 1. construcţie fortificată, medievală, cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari şi şanţuri, servind ca reşedinţă seniorilor feudali. o ĕ în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; ~ de apă = rezervor, construcţie înaltă, destinată acumulării apei potabile sau industriale şi distribuirii ei. 2. fiecare dintre construcţiile metalice sau de lemn deasupra punţii superioare a unei nave. (< lat. castellum, it. castello)
CASTÉL s.n. 1. Construcţie fortificată, medievală, prevăzută de obicei cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari şi cu şanţuri, care servea ca locuinţă seniorilor feudali; (astăzi) casă mare, luxoasă, clădită după arhitectura medievală. ♢ Castele în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; castel de apă = construcţie de beton armat în care se păstrează apă pentru alimentarea unor fabrici, locuinţe etc. 2. Fiecare dintre construcţiile metalice sau de lemn care sunt situate pe suprastructura unei nave. [Pl. -le, -luri. / < lat. castellum, cf. pol. kastel, germ. Kastell, it. castello].
castél (-le), s.n. – Clădire mare, medievală, prevăzută cu turnuri. – Var. (înv., Trans.) caştei, coştei. Lat. castellum (sec. XVII); var. din mag. kastély. Der. castelan, s.m. (persoană care stăpîneşte un castel).