castana
CASTÁNĂ, castane, s.f. 1. Fructul castanului, (aproximativ) sferic, cu coaja tare, cafenie, bogat în amidon şi în ulei, închis până la maturitate într-un înveliş verde, ţepos. ♢ Expr. A scoate castanele din foc cu mâna altuia = a se folosi de altcineva într-o întreprindere primejdioasă, pentru interese personale. 2. Fiecare dintre micile formaţii cornoase aflate pe faţa internă a picioarelor calului. – Din (1) ngr. kástanon, (2) kastánia.
CASTÁNĂ s. v. pinten.
castánă s. f., g.-d. art. castánei; pl. castáne
CASTÁN//Ă ~e f. 1) Fructul castanului. ♢ A scoate ~ele din foc cu mâna altuia a folosi pe altcineva în situaţii dificile pentru interese personale. 2) Fiecare dintre micile formaţii cornoase de pe faţa interioară a picioarelor calului. /Din castan
CASTÁNĂ s.f. Fructele a două specii de castan, asemănătoare ca aspect: a) de castan sălbatic (Aesculus hippocastanum), necomestibile, utilizate în industria farmaceutică şi cosmetică; b) de castan propriu-zis (Castanea sativa), comestibile, bogate în amidon şi ulei, utilizate variat în bucătărie, dar mai ales în cofetărie sub formă de piure de castane, iar în multe ţări europene sunt consumate tradiţional castane coapte în cenuşă.