castan
CASTÁN, castani, s.m. 1. Arbore cu frunze simple, alungite şi cu fructe comestibile (Castanea sativa sau vesca). 2. Arbore mare, cu frunze compuse, cu flori albe sau roşcate, dispuse în panicule, şi cu fructe necomestibile (Aesculus hippocastanum). - Din castană (derivat regresiv).
CÁSTĂN s. v. dulap, garderob, şifonier.
castán s. m., pl. castáni
CASTÁN ~i m. Arbore având frunze simple, dinţate, flori albe sau galbene şi fructe comestibile sau necomestibile (după specie). ~ bun. ~ sălbatic. ~ porcesc. /<ngr. kastanon
castán (-ni), s.m. – Arbore cu fructe comestibile. – Mr. căstînu, megl. căstǫn. Lat. castaneus (sec. XIX). Formaţie neol. este evidentă în rom. (Densusianu, Rom., XXXIII, 276); mr. şi megl. pot veni direct din lat. (Pascu, I, 61; Capidan, Megloromînii, 64). Cf. ngr. ϰάστανον, sl. kastanŭ, tc. kestane, alb. këstenë. Der. castană, s.f. (fructul castanului); castaniu, adj. (de culoarea castanei).