casla
câşlă s.f. 1. (înv.) cartier de iarnă (tătăresc). 2. (înv.) aşezământ provizoriu (tătăresc). 3. aşezământ provizoriu de păstori; stână, târlă.
câşlă (-le), s.f. – 1. (Înv.) Tabără de iarnă a tătarilor. – 2. Tabără, campament. – 3. Aşezare stabilă a ciobanilor, mai ales în timpul iernii. – Mr. căşlă, megl. căşlá. Tc. kişla „cazarmă“ (Şeineanu, II, 93; Lokotsch 1281), cf. bg. kŭsla, rus. kišlja „gospodărie“. – Der. cîşlar, s.m. (baci); cîşlăriţă, s.f. (băciţă); cîşlărie, s.f. (aşezare a ciobanilor).