cascatura
CĂSCĂTÚRĂ, căscături, s.f. 1. Căscat1. 2. Deschizătură, crăpătură. – Căsca + suf. -ătură.
CĂSCĂTÚRĂ s. 1. v. căscat. 2. crăpătură. (O mică ~ în perete.) 3. v. deschizătură.
căscătúră s. f., g.-d. art. căscătúrii; pl. căscătúri
CĂSCĂTÚRĂ, căscături, s.f. 1. Căscat1. 2. Deschizătură, crăpătură. – Căsca + suf. -ătură.
CĂSCĂTÚRĂ s. 1. v. căscat. 2. crăpătură. (O mică ~ în perete.) 3. v. deschizătură.
căscătúră s. f., g.-d. art. căscătúrii; pl. căscătúri
Copyright (C) 2004-2011 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL, cu conditia pastrarii acestei note. dexonline.ro