casatiune
casaţiúne (muz.) s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. casaţiúnii
CASAŢIÚNE2 s. f. 1. (jur.) anulare a unei hotărâri judecătoreşti în urma admiterii recursului. 2. (cont.) totalizarea operaţiilor privind scoaterea definitivă din uz şi din inventar a unui mijloc fix. 3. spargere. (< fr. cassation)
CASAŢIÚNE1 s. f. compoziţie pentru orchestră sau formaţie de cameră asemănătoare serenadei, care se deschide cu un marş, în aer liber. (< germ. Kassation, it. cassazione)
CASAŢIÚNE1 s.f. Piesă instrumentală asemănătoare serenadei, care se deschide cu un marş. [< germ. Kassation, it. cassazione].
CASAŢIÚNE2 s.f. 1. V. casaţie. 2. (Jur.) Anulare a unei hotărâri judecătoreşti în urma admiterii recursului. 3. (Cont.) Totalizarea operaţiilor privind scoaterea definitivă din uz şi din inventar a unui mijloc fix; lichidare. 4. Spargere. [< fr. cassation].