casatie
CASÁŢIE s.f. Organ judecătoresc suprem, care are dreptul, în unele state, să caseze o sentinţă pronunţată de organele judecătoreşti de grad inferior. – Din fr. cassation.
casáţie (jur.) s. f. (sil. -ţi-e), art. casáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. casáţiei; pl. casáţii
CASÁŢIE s. f. (în unele state) organ judecătoresc suprem capabil a casa (1) o sentinţă pronunţată de organele judecătoreşti de grad inferior. (< fr. cassation)
CASÁŢIE s.f. (În unele state) Organ judecătoresc suprem care are dreptul să caseze o sentinţă pronunţată de organele judecătoreşti de grad inferior. [Gen. -iei, var. casaţiune s.f. / < fr. cassation].