casarie
CĂŞĂRÍE, căşării, s.f. Clădire sau parte a stânei unde se prepară caşul, brânza sau caşcavalul; p. ext. stână. – Caş + suf. -ărie.
CĂŞĂRÍE s. v. stână, târlă.
căşăríe s. f., art. căşăría, g.-d. art. căşăríei; pl. căşăríi, art. căşăríile
CĂŞĂRÍ//E ~i f. Parte a stânei unde se face caşul. /caş + suf. ~ărie