casare
CASÁRE, casări, s.f. Acţiunea de a casa şi rezultatul ei. – V. casa.
CAŞÁRE s.f. 1. Operaţie de aplicare pe ţesături a unui strat de substanţe care conferă ţesăturii respective un tuşeu moale, ca de piele. 2. Caşurare. – Din caşa.
CAŞÁRE s. v. caşurare.
CASÁRE s. v. fărâmare, sfărâmare, spargere, zdrobire.
casáre s. f., g.-d. art. casării; pl. casări
caşáre s. f., g.-d. art. caşării; pl. caşări
CASÁRE s.f. Acţiunea de a casa şi rezultatul ei. [< casa].
CAŞÁRE s.f. 1. Acoperire a unei ţesături cu o peliculă care imită pielea. 2. Caşerare. [După fr. cacher].