casapi
CĂSĂPÍ, căsăpesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A tăia în bucăţi, a măcelări, a ciopârţi. – Din casap.
CĂSĂPÍ vb. v. ciopârţi, distruge, extermina, masacra, măcelări, nimici, prăpădi, sfârteca, sfâşia, stârpi.
căsăpí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. căsăpésc, imperf. 3 sg. căsăpeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. căsăpeáscă
A CĂSĂP//Í ~ésc tranz. 1) A tăia în bucăţi. ~ carnea. 2) (fiinţe) A omorî în mod barbar şi în număr mare (prin tăiere); a măcelări. /Din casap