carvasara
CARVASARÁ, carvasarale, s.f. (Înv.) Local în care se aflau instalate birourile unei vămi; birou vamal. – Din tc. kervansaray.
carvasará s. f., art. carvasaráua, g.-d. art. carvasarálei; pl. carvasarále
carvasará (-ále), s.f. – Vamă. Tc. kervan saray, cf. fr. caravansérail (Roesler 595). – Der. carvasaragiu, s.m. (vameş). Cf. caravană.