carura
CARÚRĂ, caruri, s.f. Formă a umerilor şi a spatelui cuiva; spec. siluetă. ♦ Fig. Anvergură. – Din fr. carrure.
carúră s. f., g.-d. art. carúrii; pl. carúri
CARÚRĂ s. f. 1. lărgime a umerilor şi a spatelui cuiva. 2. formă largă şi pătrată a pântecelui, a corpului etc. 3. personalitate puternică a cuiva. ♢ (fig.) calibru. (< fr. carrure)
CARÚRĂ s.f. Forma umerilor şi a spatelui; lăţime în spate. [< fr. carrure].