carunti
CĂRUNŢÍ, cărunţesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A încărunţi. [Var.: căruntá vb. I] – Din cărunt.
CĂRUNŢÍ vb. v. încărunţi.
cărunţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cărunţésc, imperf. 3 sg. cărunţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cărunţeáscă
CĂRUNŢÍ, cărunţesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A încărunţi. [Var.: căruntá vb. I] – Din cărunt.
CĂRUNŢÍ vb. v. încărunţi.
cărunţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cărunţésc, imperf. 3 sg. cărunţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cărunţeáscă
Copyright (C) 2004-2011 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL, cu conditia pastrarii acestei note. dexonline.ro