carucean
CĂRUCEÁN, cărucene, s.n. Căruţ (1). – Căruţ + suf. -can.
CĂRUCEÁN s. v. cărucior, căruţ, landou, trăsurică.
căruceán s. n., pl. cărucéne
CĂRUC//EÁN ~éne n. 1) Cărucior de copii. 2) v. CĂRUŢ. /căruţ + suf. ~ean
CĂRUCEÁN, cărucene, s.n. Căruţ (1). – Căruţ + suf. -can.
CĂRUCEÁN s. v. cărucior, căruţ, landou, trăsurică.
căruceán s. n., pl. cărucéne
CĂRUC//EÁN ~éne n. 1) Cărucior de copii. 2) v. CĂRUŢ. /căruţ + suf. ~ean
Copyright (C) 2004-2011 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL, cu conditia pastrarii acestei note. dexonline.ro