carturaresc
CĂRTURĂRÉSC, -EÁSCĂ, cărturăreşti, adj. De cărturar. – Cărturar + suf. -esc.
CĂRTURĂRÉSC adj. v. livresc.
cărturărésc adj. m., f. cărturăreáscă; pl. m. şi f. cărturăréşti
CĂRTURĂR//ÉSC ~eáscă (~éşti) 1) Care ţine de cărturari; propriu cărturarilor. 2) (despre cuvinte, expresii) Care este folosit numai în cărţi şi în limbajul oamenilor culţi; livresc. /cărturar + suf. ~esc