cartof
CARTÓF, cartofi, s.m. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete şi tulpini subterane terminate cu tuberculi de formă rotundă, ovală sau alungită, comestibili, bogaţi în amidon (Solanum tuberosum); p. restr. tuberculul acestei plante, folosit în alimentaţie şi ca furaj; barabulă, picioc, picioică, barabuşcă, bulughină. ♢ Zahăr de cartofi = glucoză obţinută din amidonul de cartofi (1). 2. (În sintagma) Cartof dulce = batat. [Var.: (reg.) cartoáfă, cartófă, cartóflă s.f.] – Din germ. Kartoffel.
CARTÓF s. (BOT.; Solanum tuberosum) (reg.) alună, bobâlcă, bologeană, bulugheană, colompiră, coroabă, crump, curulă, erdăpane, fidireie, ghibiroancă, ghistină, goaţă, grumbă, hadaburcă, măr, nap, ou, picioică, ţermer, vovică, poamă-de-pământ, (prin Transilv.) badaliurcă, (Mold.) bandraburcă, (Mold., Bucov. şi prin Transilv.) baraboi, (Mold.) barabulă, barabuşcă, (prin Transilv.) bighiroancă, bigură, boabă, boambă, (prin Transilv. şi Ban.) boboaşă, (Mold.) bulughină, (Transilv., Ban. şi Olt.) crumpenă, (Transilv.) cuculă, (Mold. şi Transilv.) gogoaşă, (prin Transilv.) măgheruşcă, (Transilv.) pară, peruşcă, piroşcă.
cartóf s. m., pl. cartófi
CARTÓF ~i m. 1) Plantă erbacee cu flori albe sau violete şi cu tulpina subterană terminată în tuberculi comestibili. 2) Tuberculul comestibil al acestei plante. /<germ. Kartoffel
CARTÓF s. m. plantă erbacee cu flori albe sau violete, tulpină subterană cu tubercule comestibile, bogate în amidon; (p. ext.) tuberculul însuşi. (< germ. Kartoffel)
CARTÓF s.m. Plantă erbacee cu flori albe sau violete, a cărei tulpină subterană se termină prin tubercule comestibile, bogate în amidon; (p. ext.) tuberculul comestibil al acestei plante. [Pl. -fi, var. cartoafă, cartofă, cartoflă s.f. / < germ. Kartoffel].
cartóf (-fi), s.m. – Plantă, barabulă (Solanum tuberosum). – Var. carto(a)fă, cartoflă. Germ. Kartoffel.
cartof