cartiruire
CARTIRUÍRE s.f. Acţiunea de a cartirui şi rezultatul ei; încartiruire. – V. cartirui.
CARTIRUÍRE s. v. încartiruire.
cartiruíre s. f., g.-d. art. cartiruírii
CARTIRUÍRE s.f. Încartiruire. [< cartirui].
CARTIRUÍRE s.f. Acţiunea de a cartirui şi rezultatul ei; încartiruire. – V. cartirui.
CARTIRUÍRE s. v. încartiruire.
cartiruíre s. f., g.-d. art. cartiruírii
CARTIRUÍRE s.f. Încartiruire. [< cartirui].
Copyright (C) 2004-2011 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL, cu conditia pastrarii acestei note. dexonline.ro