cartirui
CARTIRUÍ, cartiruiesc, vb. IV. Tranz. A încartirui. – Din rus. kvartirovat'.
CARTIRUÍ vb. v. încartirui.
cartiruí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cartiruiésc, imperf. 3 sg. cartiruiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cartiruiáscă
CARTIRUÍ vb. tr. a încartirui. (după rus. kvartirovati)
CARTIRUÍ vb. IV. tr. A încartirui. [Pron. -ru-i, p.i. -iesc, conj. 3,6 -iască. / < cartier, după germ. einquartieren, rus. kvartirovati].