cartilaj
CARTILÁJ, cartilaje, s.n. Ţesut animal conjunctiv elastic şi rezistent, cu rol de susţinere care formează scheletul peştilor cartilaginoşi şi al embrionului la vertebrate şi la om îndeplinind funcţia mecanică de susţinere; zgârci. [Var.: cartilágiu s.n.] – Din fr. cartilage.
CARTILÁJ s. (ANAT.) zgârci, (pop.) vână, (Ban. şi Olt.) ronţ. (~ al urechii.)
cartiláj s. n., pl. cartiláje
CARTILÁJ ~e n. Ţesut conjunctiv, rezistent şi elastic, care se găseşte la articulaţiile oaselor. /<fr. cartilage
CARTILÁJ s. n. ţesut conjunctiv rezistent şi elastic, la extremităţile oaselor; zgârci. (< fr. cartilage)
CARTILÁJ s.n. Ţesut conjunctiv rezistent şi elastic, care se găseşte de obicei la extremităţile oaselor; zgârci. [Var. cartilagiu s.n. / < fr. cartilage, cf. lat. cartilago].