carpitura
CÂRPITÚRĂ, cârpituri, s.f. Reparaţie sumară sau prost executată; (conc.) petic. ♦ (Concr.) Obiect de îmbrăcăminte vechi, rupt (şi peticit). – Cârpi + suf. -tură.
CÂRPITÚRĂ s. cârpeală. (O ~ la pantofi.)
cârpitúră s. f., g.-d. art. cârpitúrii; pl. cârpitúri
CÂRPITÚR//Ă ~i f. 1) v. CÂRPEALĂ. 2) Loc unde a fost pusă o cârpeală. /a cârpi + suf. ~tură