carpire
CÂRPÍRE, cârpiri, s.f. Acţiunea de a cârpi şi rezultatul ei; cârpit. – V. cârpi.
CÂRPÍRE s. v. pălmuială, pălmuire.
CÂRPÍRE s. 1. v. peticire. 2. coasere, cusut, prindere, ţesere. (~ găurii la ciorap.)
cârpíre s. f., g.-d. art. cârpírii; pl. cârpíri