carpinita
CĂRPINÍŢĂ, cărpiniţe, s.f. Arbore scund cu scoarţă netedă, cenuşie, cu frunze ovale, mici, dinţate si cu flori în amenţi (Carpinus orientalis). – Carpen + suf. -iţă.
CĂRPINÍŢĂ s. (BOT.; Carpinus orientalis) (Ban. şi Olt.) sfineac.
cărpiníţă s. f., g.-d. art. cărpiníţei; pl. cărpiníţe