carpen
CÁRPEN, carpeni, s.m. Arbore înalt, cu frunze ovale dinţate şi cu flori grupate în amenţi, cu lemnul tare şi alb, cu dungi argintii şi adâncituri pe trunchi, întrebuinţat la construcţii şi în rotărie; cărpinar (Carpinus betulus). – Lat. carpinus.
cárpen s. m., pl. cárpeni
CÁRPEN ~i m. Arbore înalt cu frunze ovale şi dinţate, cu flori în amenţi, fructul o samară, cu lemnul alb şi rezistent, folosit în construcţii. /<lat. carpinus
cárpen (-ni), s.m. – Arbore, cărpinar (Carpinus betulus). – Mr., megl. carpin. Lat. carpinus (Puşcariu 298; Candrea-Dens., 272; REW 1715; DAR); cf. it. carpino, carpine, fr. charme, sp., port. carpe. Der. carpenă (plantă, Melampyrum arvense); cărpeniş (var. cărpiniş), s.n. (pădure de carpeni); cărpiniţă, s.f. (plantă, Carpinus duinensis); cărpănos (var. cîrpănos), adj. (înveterat; aspru, grosolan, zgîrcit), datorită rezistenţei lemnului de carpen, cf. fr. se porter comme un charme şi pentru der., sp. robliyo.