carpaci
CÂRPÁCI, cârpaci, s.m. Meseriaş care peticeşte, care repară încălţăminte, haine etc. ♦ Meseriaş sau, p. gener. persoană care lucrează prost. – Din bg. kărpač.
CÂRPĂCÍ, cârpăcesc, vb. IV. Tranz. A cârpi, a petici; p. gener. a lucra prost, a face lucruri de proastă calitate. – Din cârpaci + suf. -ie.
Cârpaci ≠ meşter
CÂRPĂCÍ vb. v. petici.
cârpáci s. m. (sil. -paci), pl. cârpáci
cârpăcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cârpăcésc, imperf. 3 sg. cârpăceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cârpăceáscă
A CÂRPĂC//Í ~ésc tranz. 1) (obiecte, haine, încălţăminte etc.) A repara prin aplicarea unor cârpeli; a cârpi; a petici. 2) A face în grabă, superficial. /Din cârpaci
CÂRPÁCI ~ m. 1) Meseriaş care repară obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte. 2) depr. Meseriaş care lucrează rău. /<bulg. kărpaţ