carotiera
CAROTIÉRĂ, carotiere, s.f. Utilaj de foraj folosit pentru tăierea şi scoaterea la suprafaţă a carotelor (2) din gaura de sondă. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. carottier.
carotiéră s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. carotiérei; pl. carotiére
CAROTIÉR//Ă ~e f. Dispozitiv de foraj folosit pentru extragerea la suprafaţă a carotelor din sonde. [Sil. -ti-e-] /<fr. carottiere
CAROTIÉRĂ s. f. 1. sondeză pentru tăierea şi scoaterea la suprafaţă a carotelor (II). 2. aparat folosit pentru a face sondaje şi a lua eşantioane din fundul oceanelor. (< fr. carottière)
CAROTIÉRĂ s.f. Aparat pentru tăierea şi scoaterea la suprafaţă a carotelor (II) [în DN] din fundul găurilor de sondă. [Pron. -ti-e-. / < fr. carottière].