carota
CAROTÁ, carotez, vb. I. Intranz. (Franţuzism) A înşela, a extorca. ♦ (La biliard) A juca astfel încât să rămână adversarului o lovitură dificilă. – Din fr. carotter.
CARÓTĂ, carote, s.f. 1. Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte globuloase, de culoare galbenă-roşiatică. 2. Probă cilindrică de material luată din betonul de fundaţie al unei şosele, în vederea verificării proprietăţilor fizice şi mecanice ale acesteia în laborator. 3. Fig. (Rar) Înşelătorie, şmecherie, trişare, şarlatanie. 4. (La jocul de biliard) Poziţie dificilă lăsată adversarului care urmează să execute lovitura. – Din fr. carotte.
carotá vb., ind. prez. 1 sg. carotéz, 3 sg. şi pl. caroteáză
carótă s. f., pl. caróte
CARÓT//Ă2 ~e f. 1) Probă de rocă extrasă prin foraj în vederea verificării proprietăţilor terenului. 2) Probă de material luată din betonul unei şosele, în vederea determinării proprietăţii fizico-mecanice a acesteia. 3) Poziţie dificilă la jocul de biliard, lăsată în mod intenţionat adversarului. /<fr. carotte
CARÓTĂ1 f. livr. Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte de culoare galbenă-roşcată. /<fr. carotte
CARÓTĂ s. f. I. varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte. II. probă cilindrică de material extrasă din teren pentru a determina structura şi caracteristicile straturilor. ♢ probă luată din betonul de fundaţie al unei şosele pentru stabilirea proprietăţilor fizico-mecanice. III. (fig.) înşelătorie, şarlatanie. IV. (fam.) stratagemă la biliard, prin care i se lasă adversarului o lovitură grea. (< fr. carotte, lat. carota, gr. karoton, morcov)
CAROTÁ vb. intr. (fam.) a înşela; a estorca. ♢ a juca la biliard astfel încât adversarului să-i rămână o lovitură dificilă. (< fr. carotter)
CARÓTĂ s.f. I. (Liv.) Morcov. ♦ Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte, de culoare galbenă-roşiatică. II. Probă cilindrică de material, luată din fundul găurii unei sonde pentru a determina structura stratului străbătut. ♦ Probă cilindrică luată din betonul de fundaţie al unei şosele după 28 de zile de la turnare. III. (Fig.; franţuzism) Înşelătorie, şarlatanie. IV. (Fam.) Joc răutăcios la biliard, potrivit căruia i se lasă adversarului o lovitură grea. [< fr. carotte, cf. lat. carota – morcov].
CAROTÁ vb. I. intr. (Franţuzism) A înşela; a estorca. ♦ A juca astfel la biliard încât să rămână adversarului o lovitură dificilă. [< fr. carotter].